Cartea „Şcoala activă. Paradigmă a educaţiei moderne”, autor Diana Csorba, lector univ.dr. la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Departamentul pentru Formarea Profesorilor, Universitatea din Bucureşti, se înscrie prin problematică, stil şi ideologie în programul editorial pe care îl lansam în 2007, odată cu Colecţia „Istoria gândirii pedagogice”.
(...) Meritul cărţii trebuie evocat din perspectiva contribuţiei sale în zona epistemologiei pedagogice. Apelul la cercetarea istorică permite o astfel de dezvoltare în condiţiile în care, în ultimul timp, investigaţiile în domeniul educaţiei sunt subordonate aproape exclusiv, artificial, programatic (?...) modelului experimental tipic ştiinţelor naturii.
Autoarea aduce ca argument valorarea metodologică a cercetării istorice asociată cu analiza hermeneutică, tipică ştiinţelor socioumane. Această analiză este mai mult ca oricând necesară în pedagogie, în contextul unei prelungite „crize mondiale a educaţiei” care solicită abordări strategice la nivelul valorilor şi al finalităţilor, imposibil de realizat doar în termenii unor variabile controlabile prin cercetare empirică, experimentală, cantitativă.
Tema propusă dezbaterii vizează o mişcare pedagogică de mare amplitudine, „Şcoala activă”. Evocarea trecutului nu constituie, însă, un scop în sine, realizabil în limitele unei analize istorice sincronice. Mai importantă devine reconsiderarea diacronică a „Şcolii active” în perspectiva descoperirii valorii sale, semnificativă şi în context actual.
(...) Cartea demonstrează pe tot parcursul celor patru capitole (Consideraţii preliminare. Importanţa cercetării istorice; Apariţia şi afirmarea paradigmei „Şcoala Activă” în plan european; Manifestări ale activismului în teoria şi practica pedagogică în România, în jurul anului 1900; „Şcoala activă” în pedagogia românească interbelică) ipoteza istorică asumată cu un anumit spirit şi curaj programatic – „Scoala activă poate fi considerată paradigma ce a împăcat ideatic, sub semnul promovării activităţii elevului, controversele generate în cadrul mişcărilor şi curentelor promovate în domeniul educaţiei”.
Prof.univ.dr. Sorin Cristea
